● Consulatul (1799-1804):
  Numele său a devenit cunoscut în toată Europa, iar victoriile sale au salvat Franţa.  Campania din Egipt (1798-1799) i-a consolidat poziţia, motiv pentru care a ajuns în fruntea Franţei.
Întors din Egipt, Napoleon este primit cu entuziasm de poporul francez. Profitând de această popularitate, el a răsturnat Directoratul și a impus dictatura personală în noiembrie anul 1799. Prin acest act, burghezia și-a consolidat puterea și au fost salvate cuceririle revoluției franceze. Noua formă de conducere s-a numit consulat, în fruntea căreia se găsea Primul Consul (Bonaparte). Consulatul a fost una dintre cele mai rodnice perioade din istoria Franței. Prin măsurile luate, corupția și nesiguranța cetățenilor au fost eliminate. Economia a fost refacută, Franța a devenit prosperă, începându-se vaste lucrări publice; s-au pus bazele învățământului modern, religia reintrându-și în drepturi. Napoleon a elaborat legi noi sub numele de „Codul lui Napoleon”. Primejdia externă care se abătuse asupra Franței a fost înlăturată prin victoria împotriva Austriei, de la Marengo, din anul 1800. El cucerește Belgia (zonele de la Rin) și Italia. Prin Concordatul cu papalitatea, Napoleon a obținut supremația asupra Italiei. În 1802, Franța a încheiat cu Anglia pacea de la Amiens (pacea perpetuă), prin care se producea un schimb de posesiuni: Franța renunța la Egipt, iar Anglia la teritoriile cucerite în timpul războaielor anterioare.

● Imperiul (1804-1815)
  Având puterea consolidată de realizările guvernării sale, Napoleon a fost proclamat împărat de către Senatul francez în 1804, printr-un senatus-consultus.
  Perioada primului imperiu, cum este denumită domnia lui Napoleon (1804-1815), a fost dominată de campanii militare, care l-au dus pe Napoleon până la Moscova.
  În 1805, obţine o victorie pe uscat la Austerlitz (batalia celor trei imparati).
  În 1806, Prusia este şi ea învinsă.



  Pentru a supune Anglia, este decretată blocada continentală. Consecinţele blocadei asupra organizării economice a Europei napoleoniene sunt capitale. Acestea duc la reorganizarea pieţei europene în jurul Franţei. Porturile sunt afectate primele de blocada impusă de englezi ţărmurilor imperiului. Reluarea războaielor şi blocada desfiinţează o mare parte a comerţului maritim. Marile porturi ale continentului şi manufacturile lor sunt ruinate, fie că este vorba de Rouen, Nantes sau Bordeaux, de Genova, Livorno sau Triest, de porturile hanseatice, olandeze sau de cele din Marea Baltică. Dezastrul economic se întinde din nord spre sud, de la Marea Nordului şi Marea Baltică la Mediterana, centrele capitale ale comerţului european încă din Evul Mediu. Curînd, tîrgurile situate în aceste zone sînt şi ele ruinate. Armatorii şi negustorii, marile victime ale blocadei, trec de partea adversarilor sistemului napoleonian. În schimb, industria incipientă, protejată de concurenţa industriei britanice, mai avansate, este avantajată de blocadă. Regiunile textile, mai ales cele în care se dezvoltă torsul şi tesutul bumbacului, devin marile beneficiare ale sistemului, în ciuda dificultăţilor de aprovizionare cu materie primă. În Normandia, în Alsacia, în Saxa, în Elveţia, în ţinutul Baden, în Italia de nord, industria bumbacului ia un avint care favorizează începutul revoluţiei industriale. Industria lânii se dezvoltă în Elveţia şi în Danemarca. În acelaşi context, metalurgia cunoaşte şi ea o mare dezvoltare. Minele din Silezia şi din Westfalia au din ce în ce mai multe pieţe de desfacere şi toate industriile de prelucrare profită de dispariţia concurenţilor britanici şi de necesitatea  de a aproviziona pieţele europene, lipsite de fumizorul lor principal

  Puterea Rusiei este doborâtă, cel puţin pentru moment prin victoriile de la Eylau şi Friedland, din 1807. Un an mai târziu, invadează Spania.
  Se părea că Napoleon nu mai poate fi oprit. I-a învins din nou pe austrieci la Wagram, a ocupat noi teritorii şi apelat la alianţele matrimoniale spre a-şi consolida poziţia. Astfel, a divorţat de Josephine, luând-o în căsătorie pe Maria Luiza, fiica împaratului Austriei, sperând că uniunea cu vechea dinastie a Habsburgilor va asigura viitorul tronului.
De la triumf la dezastru   
  Prăbuşirea s-a datorat ambiţiei lui Napoleon de a cuceri Rusia. Campania din 1812 s-a dovedit a fi un dezastru. Napoleon a ajuns în capitala ţarilor, dar întreaga Europă îi era împotrivă. Teribila iarnă rusească a decimat armata franceză, care a fost nevoită să se retragă cu pierderi uriaşe. În ceea ce s-a numit bătălia naţiunilor, de la Leipzig, Napoleon a fost înfrânt.